Stau acum (multumesc minunilor tehnologiei) la o "citire" pentru un proiect care ar trebui sa iasa la primavara. Ca sa explic, o "citire" e o repetitie in care toti actorii se aduna in jurul unei mese impreuna cu regizorii, au textele in fata (la nivelul asta inca nu le-au invatat) si il citesc pe roluri. Dupa fiecare scena regizorii si actorii (si scriiitorii, cateodata) discuta care sunt intentiile si rezultatele.
E un concept de sedinta destul de interesant - de destule ori se lasa cu dispute prelungite atunci cand viziunea regizorului nu prea e in sincron cu cea a scriitorilor, dar atunci cand iese bine sala tremura de hohote de ras. Si e foarte satisfacator pentru un scriitor sa se intample asta. Poate credeti ca recompensa vine la difuzare - ei bine nu! De obicei de la scriere la difuzare pot trece luni buna (si peste un an cateodata), iar efortul nu mai e proaspat in minte. In schimb, aici, cand auzi live, din gura actorilor, pentru prima oara, replicile care pana acum existau doar in mintea ta (ma rog, nu in a mea, in cazul asta), si amintirea noptilor tarzii si stoarcerilor de creier e inca vie, sa-i vezi razand la text e foarte bine pentru suflet. Produsul final de multe ori, in drumul lung pe care-l face catre spectator, se indeparteaza de ideea care te-a entuziasmat la inceput. Dar aici, cu actorii la doi metri de tine... e altceva.
Doua posturi intr-o zi... deja e prea mult. Dar imi place ca am ce scrie.
"Ce faci ma acolo?"
Andrei
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu