Salut.
Ma regasesc intr-o postura foarte familiara (si poate familiara multora dintre voi) - teroarea paginii unu. Pana acum am lucrat la coperta (layout-ul blogului - stiu, stiu, mai e de lucru) si a fost bine, dar acum ca trebuie sa spun ceva care sa impresioneze adanc si amuzant, ma cuprinde o panica teribila. Probabil de asta cei de la Marketing fac briefuri peste briefuri - e mai usor sa spui ceva cand ai spus-o deja, si doar completezi cuvintele. Dar hai, aer in piept... si muzica violenta.
Boy Sets Fire - "Requiem"
Nu pot sa spun ca locul asta are un scop anume - dar am constatat in ultimii doi ani ca scriitorii (aspiranti sau consacrati) pe care i-am cunoscut sau cu care am lucrat nici macar nu luau in calcul existenta televiziunii ca vehicul al creativitatii lor. Si atunci cand, dupa discutii, ajugeau sa-l recunoasca, ramaneau oarecum suprinsi dandu-si seama ca nimic din pregatirea sau experienta lor nu la dadea nici o informatie despre "cum" sau "unde", cu atat mai putin despre "ce inseamna". Pentru ca scrisul la TV e o experienta diferita de orice altceva ce ati putea incerca - e mult mai dificila, mult mai implicata, si mult diferita ca recompense.
Daca la un film (cazul cel mai frecvent al scriitorilor cu experienta in scenaristica) mintea merge inainte pe o idee care iti acapareaza toate capacitatile creative pentru gasirea solutiei, la un serial creatvitatea trebuie sa se reseteze la fiecare X saptamani - cand problemele se schimba de la episod la episod. Daca un scenariu de film e armata regulata, lucrul la un serial e ca o tabara de antrenament a SAS pierduta in jungla amazoniana - si la finalul "antrenamentului" (atunci cand esti capabil sa functionezi intr-o echipa de scenaristi care scriu un serial) esti ranit, slabit, manjit pe fata cu camuflaj si noroi, dar vei fi sigur ca nimic pe lumea asta (a scenaristicii) nu te mai poate prinde nepregatit. Iar eu sunt sergentul care trebuie sa urle la noii recruti - dar si sa-i care in spate cand e cazul.
Nu m-am putut abtine sa nu dramatizez (deh, meteahna de scriitor), dar, pastrand proportiile (nu tip la nimeni, de exemplu), pricipiile raman adevarate. Si asta face ca multa lume care trece de prima bariera, de a-si dori sa scrie, sa se opreasca intimidati in primele faze ale lucrului. Ni s-a intamplat tuturor - esti convins ca vei sparge, face, sari, construi - dar de fapt compensezi frica de a nu mai fi facut asta inainte. Si cand primul obstacol vine, capata proportii monumentale, iar instictul de conservare iti urla in cap "Ai lucruri mai bune de facut!!!". Si poate e adevarat. Dar cu putin ajutor vezi ca obstacolul e natural, si ca un pas normal in evolutia ta ca scriitor. Iar ajutorul asta, pentru cei cu care lucrez pe proiectele Mediapro, incerc sa-l dau eu.
Si acelasi ajutor voi incerca sa-l oferim (eu si colegii mei) in ast' blog. Articolele pe care vom incerca sa le scrie vor trata probleme comune in marele circ al scrierii unui scenariu - cel putin cele de care ne-am izbit noi. Si asta ma aduce la rugaminte.
Problemele de care m-am izbit, si solutiile (cat or fi de solutii) la ele imi sunt la indemana. Dar nu va limitati la asta. Scrieti, intrebati, injurati. Fie in comentarii (vor fi moderate), fie la dezvoltare@mediapropictures.ro, vom face tot posibilul sa adresam miile de intrebari potentiale din mintea unui scriitor la inceput de drum. Cereti pareri, cometarii, sfaturi legate de partea practica, aduceti pareri, cometarii. Locul asta nu e limitat de afilierea la Mediapro - si nu va fi niciodata. Daca te putem ajuta (intr-o cadrul acestui blog) o vom face fara sa punem conditii. Sun fals? Poate.
Indiferent de cum ar suna, scopul meu e unul singur - ca lumea sa vada si sa stie ca exista optiunea de a fi un scenarist TV. Ca exista oameni (destul de putini, e adevarat) care o fac si in Romania. Si pana la urma, interesul meu e sa fim cat mai multi - pentru ca invariabil voi avea de castigat. Ca developer, dar mai ales ca spectator.
Cu speranta sincera ca am fost coerent
Andrei
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Buuuun. Dar trebuia sa dati si voi un mail intern, sa stim ca existati. :) Eu v-am descoperit din intamplare, si abia acum v-am bagat in RSS reader. Asa ca mai adaugati un cititor fidel pe lista (sau doi, stiti voi...). :)
Bafta! Abia (va) astept. Ne-a placut postarea cu O scena, de pe nonportrete, ai putea s-o muti aici. E nu doar utila, ci si foarte simpatic scrisa. Felicitari.
Trimiteți un comentariu